Totul despre mine!

Totul despre mine!
Pages:
96
Language
Goodreads Rating:
4.67
Published:
1999 by Cartier
ISBN10:
9975949789

Totul despre mine! este un titlu-oglinda: fara a fi jurnal sau memorii, cartea e o autobiografie fictionala pe doua voci: preponderent nostalgica in prima nuvela, exclusiv autoironica in cea de-a doua. Cel dintii text, Merisor, nu e altceva decit o poveste de dragoste adolescentina, banala, traita la temperaturi medii, o experienta naiva a unui personaj aflat la bunul plac al inlantuirii evenimentelor. Tonul complice al autorului, romantismul subtire, diluat de insertii nostalgice sint citeva caracteristici ale textului.

Ceea ce pare a fi o initiere in viata se dovedeste la sfirsit o initiere in moarte; artificiu deloc imprevizibil, justificat intr-un pasaj deloc intimplator: „Privita cu ochi de om viu, moartea nu poate fi inteleasa si de aceea nu te sperie“. Compozitional, povestea lui Merisor este incadrata intre doua pasaje cu totul diferite de restul cartii: povestirea bruta, fapt cu fapt, reluata in posesie de personaj, neconstientizata in mersul ei de cel care o traieste si, prin urmare, neincarcata simbolic in text, este delimitata de doua scene corelate, simetrice: moartea unui cires si, la sfirsit, moartea personajului insusi. In a doua nuvela, Totul despre mine!, artificiul de constructie e de factura postmoderna: dupa searbada experimentare a romanului de secol XVIII francez („Am gasit manuscrisul cartii pe care o tii in mina, iubite cititor, printre hirtiile strabunicului meu…“), naratorul se intoarce spre propriul material faptic autobiografic: el nu poate scrie decit „totul despre sine“ in registrul autoironic al celui deja detasat de fluxul evenimentelor: „Nu exista erou liric pe aici si nici caractere tipice! Avem in schimb un ins care din punct de vedere literar este un adevarat infirm – si acela sint eu. Totul se refera la persoana mea, eu sint in centrul actiunii si de acolo, din centru, ma revars pina peste margini…“ Tematic, a doua nuvela corespunde celei dintii: autobiografie fictionala ce tinde spre Bildungsroman, cu mentiunea ca nu mai parcurgem doar un segment de viata, ci tot parcursul existential al personajului, de la nastere pina in prezent. Temei majore i se subordoneaza teme secundare cum ar fi: animozitatile sistemului comunist, automatismul si dogma in scoli si universitati, platitudinea femeii, suficienta profesorilor, elanurile virstei izbindu-se de mizeria realitatii. Viata ii joaca o farsa teribila tinarului personaj, iar el se razbuna ca autor recontextualizind-o in propriul text, investind-o cu functii recuperatorii: experienta vietii ca experienta a deziluziei e redata intr-o risipa de antifraze ce fac deliciul nuvelei („Venea ca un fatum, troleibuzul…“). Constantin Cheianu face dovada unei lejere disponibilitati autoscopice, depasind insa gravitatea textelor de literatura autenticista. Cel care in prima nuvela limita scriitura la transcrierea nuda (tip proces-verbal) a faptelor, fara reflexe in constiinta, „arde etapele“ si reuseste in al doilea text ipostaza celui care, dupa ce si-a asumat intim experienta de viata, o transforma in material scriptural supus intentionalitatii parodice. Amarul gust al deziluziei e transfigurat intr-o buna dispozitie contagioasa. Totul despre mine! se citeste, asadar, de la cap la coada, cu aceeasi placere cu care a fost scrisa. Stefania CIUREA http://www.observatorcultural.ro/PROZ...